Creşteri organice

Stând de vorbă cu hobbiţii Merry şi Pippin, entul Arborebărbos le povestea, cu amărăciune, despre vecinul din marginea tărâmului său, vrăjitorul Saruman:

“…Şi s-a închis în sine din ce în ce mai mult; chipul lui, aşa cum mi-l amintesc … a devenit ca o fereastră într-un zid de piatră – fereastră cu obloanele trase. Cred că acum îmi dau seama ce are de gând. Unelteşte ca să ajungă o Putere. Are o minte numai metal şi rotiţe şi nu-i pasă de creşterea lucrurilor, decât dacă-i sunt, pe moment, de folos.”

( J.R.R. Tolkien, “Cele două turnuri” – trad. Gabriela Nedelea )

*

Poate că în curând se va putea fabrica, din materie anorganică, un copac aidoma unuia viu. Ce nu i se va putea reproduce niciodată este creşterea: chiar dacă se va dezvolta în vreun fel, copacul-robot nu va creşte niciodată ca unul adevărat; de fapt, creşterea adevărată îl va des-face în cele din urmă.

Creşterea nu are loc în timp, ci înaintea timpului; e un fenomen inaccesibil, pentru că are loc într-un viitor nedeterminabil. Când creşterea se opreşte, fiinţa “moare”, trupul ei rămânând doar în prezent; trupul viu, însă, fiinţează în viitor ( nefiind sinonim cu materia inertă ).

Copacul-robot e ivit ca o reproducere a unei aparenţe; creşterea copacului viu e datorată realităţii de dincolo de orice aparenţă: realitatea inaccesibilă nouă, a lui şi a mediului (în care intrăm chiar şi noi ).

*

Există un limbaj vegetal, în care cuvintele devin, cresc pe măsură ce sunt rostite; un cuvânt nu e niciodată acelaşi după ce a fost rostit încă o dată. Cei care vorbesc această limbă îşi cresc singuri cuvintele; o oglindă a universului în care lucrurile cresc singure, adică sunt crescute de Cei de dincolo de prezenţă.

De la o vreme încoace, însă, oamenii l-au urmat parcă pe Saruman şi au atribuit limbajului şi minţii o natură mecanică, de “metal şi rotiţe”.

Poate că, însă, nevăzut într-o pădure, Arborebărbos îşi deapănă încă numele :

“…o să ţină mult: numele meu creşte mereu, iar eu sunt în viaţă de foarte, foarte multă vreme; aşa că numele meu e ca o poveste. Numele adevărate spun povestea lucrurilor cărora le aparţin ele în limba mea, în vechea entă, cum s-ar zice. E o limbă minunată, dar îţi ia multă vreme, căci noi nu spunem nimic pe limba noastră, decât dacă merită osteneala să iroseşti timp de gândire sau de ascultare.” ( ibid. )

Advertisements

One Response to “Creşteri organice”

  1. bleu_ineffable Says:

    Cumva Milorad Pavic are un raspuns imediat la tot ceea ce-mi trece prin minte: “…doar cel care e deprins a citi în rânduială o carte poate recrea lumea”.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: