Ce mică e lumea

Dacă un călător ar putea merge pe suprafaţa lui Jupiter şi, într-o zi terestră, ar parcurge o distanţă modestă de 30 de kilometri, ar putea înconjura planeta pe la ecuator în vreo 41 de ani tereştri. Ceva mai puţin decât o viaţă de om.

În cazul Soarelui ar fi vorba de cam 400 de ani, dacă pasul hikerului nostru nu e ceva mai grăbit pe mingea de foc celest.

Distanţele astronomice se referă, fireşte, la dimensiuni ale vidului cosmic, nu ale planetelor. Planetele de tip terestru ar putea fi înconjurate pe jos în câţiva ani de către un drumeţ hotărât ( şi adaptat condiţiilor locale ).

Aşa încât putem încerca o oarecare dezamăgire la gândul că lumea e mică, iar Pământul e destinat mai degrabă locuirii decât călătoriei. Am fost făcuţi pe măsura lui, cât să nu ne lovim prea tare unii de alţii când mergem prin casă.

5 Responses to “Ce mică e lumea”

  1. bleu_ineffable Says:

    Daca ar fi existat bloguri pe vremea lui Kant, si Kant ar fi avut blog, sigur am fi gasit o postare in genul acesteia 🙂
    ***
    Cumva insa, si Vasilina Alpaun a trebuit sa calatoreasca/ sa-si lase casa pt o vreme, pt a putea descoperi ‘acasa’.

    Like

    • Nautilus Says:

      Kant şi marea … o (non)relaţie ciudată.

      “Deşi om de societate şi de bună dispoziţie, lui Kant însă nu i-a plăcut deplasarea. Nu s-a dezlipit toată viaţa de colţul său provincial. Unii spun că n-a ieşit niciodată din Konigsberg, alţii îi acordă doar vizitarea unor împrejurimi apropiate. Filosoful a văzut cu vivacitatea închipuirii tot ce-ar fi putut să perceapă călătorind. [… ] Kant n-a avut măcar curiozitatea să vadă odată marea, deşi aceasta era la o depărtare de câţiva kilometri de oraşul său de reşedinţă”

      ( Ion Petrovici, “Douăsprezece prelegeri universitare despre Immanuel Kant” )

      Like

      • bleu_ineffable Says:

        exact… la acesta bucata ma refeream –> “gândul că lumea e mică, iar Pământul e destinat mai degrabă locuirii decât călătoriei”.

        Like

      • Nautilus Says:

        Poate că nu refuzul general de a călători l-a ţinut pe Kant departe de mare, ci altceva.

        Mă gândesc de exemplu la acel popor misterios, guanşii din insulele Canare, insulari care creşteau turme fără să fie deloc legaţi de mare ( nu aveau nici măcar bărci ; probabil că nici nu ştiau să înoate ).

        Grecii Odiseei nu mâncau peşte – decât în cazuri extreme. Creşteau capre, cultivau pământul şi vânau. Cei din Arcadia nu văzuseră niciodată marea şi bărcile.

        Like

  2. impartebucurie Says:

    Kant n-ar fi scris pe blog. I s-ar fi parut indecent. :p

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: