Februarie, demult

E o vreme a lacurilor îngheţate.

Marea îngheaţă colţuros şi rupt ; râul îngheţat îşi păstrează şuvoiul şi zbuciumul; ţurţurul picură mereu în împietrirea lui. Doar lacul îngheţat e neted. Luciul nu-i mai este încreţit de vânt, nici mişcat în cercuri; rămâne ochi şi oglindă, aşa cum şi-ar fi dorit să fie.

Pe lacul îngheţat paşii nu mai sunt ţinuţi în loc; lumea nu mai pune piedici rugoase. În marginile lacului alunecătorii plutesc pe un ochi de perfecţiune.

În vremea lui Februar mi-aduc mereu aminte de câteva rânduri citite demult, împreună cu mulţi, mulţi alţi copii:

“Iarnă. Noapte lucie pe o lume ca din poveşti: copaci de zahăr, câmp de cristal, iaz de oglindă. Şi-n cuprinsul larg, uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: