Bătrâneţi

“Râsul era încă nejupuit, atârnat de un stâlp al pridvorului. Mare, dar slab, slab, numai pielea pe oase. Şi urât, cu părul fără luciu, zbârlit. Parcă avea zgardă, atâtea căpuşe i se înfipseseră în jurul gâtului. Din cei patru colţi nu mai avea decât unul, îi lipseau şi dintre dinţii din faţă. Râs ajuns în extrema mizerie a bătrâneţii. Înainte cu câţiva ani sărea în spatele ciutei şi o omora, acum ajunsese să scormonească în gunoiul de după casă, doar-doar s-o găsi ceva ce s-ar chema mâncare”

( Ionel Pop, “Instantanee din viaţa animalelor” )

*

În pădurea universală suntem feline solitare ; şi sărim în spatele semnelor vii, hrănindu-ne din carnea lor.

Ne hrănim din semne care seamănă cu noi înşine; care au carne şi sânge şi se mişcă asemenea unui eu. Cu semnele neasemenea nouă înşine nu ne putem nutri: dincolo de asemănare , continuitatea vitală ne e ruptă.

Din semn în semn, digerate ca sens, ne prelungim viaţa. Până când semnele devin mai puternice decât noi, adică de neînţeles. Atunci e vremea bătrâneţii, când căutăm resturi de semne; semne a căror viaţă le-a fost luată de alţii, mai tineri.

Iar resturilor de semn le lipseşte chiar semnul, deşi sunt un semn al semnului.

Advertisements

5 Responses to “Bătrâneţi”

  1. Roderick Says:

    Poate că din restul de semn ( sau din semnul semnului ) se poate reconstitui semnul. Poate că asta e menirea bătrâneţii – cea de a trece la un nivel “meta…” şi de a învia semnele, nu a le lua viaţa.

    Mi-a atras şi mie atenţia pasajul din Ionel Pop; era vorba de un râs bătrân, ucis de un paznic de vânătoare care îl confundase la început cu un câine. Morala ar fi că, tânăr sau oricât de bătrân, cazi răpus de acelaşi glonţ nenatural.

    Like

  2. impartebucurie Says:

    “Pe masura ce inaintez in varsta, devin tot mai putin interesat de ultima versiune a realitatii.” (Leonard Cohen)

    Like

  3. Camelia Says:

    Prin ce semnifică semnele, hermeneutule Nautilus căutător de sensuri?

    Like

    • Nautilus Says:

      Adică: prin ce ne dăm seama că semnul este semn (purtător de sens) și nu un simplu obiect? Cred că ne întoarcem la discuția despre actul transcendent al lecturii.

      În limba română oricum ai pune în ordine literele A,C, R, obții ceva cu sens aparent, dacă admiți și acronimele:

      ACR (automobil clubul român)
      ARC (armă sau porțiune dintr-un cerc)
      CAR (vehicul cu sau fără boi)
      CRA (consonantism al ciorii)
      RAC (crustaceu de apă dulce)
      RCA (asigurarea…)

      Dacă întâmplarea pune într-o ordine -oricare din cele posibile- aceste litere, citești un cuvânt sau nu?
      În fond, și râsul poate fi păcălit de o căprioară de plastic.

      Mi-am adus aminte de o poveste de pe celălalt blog (http://amintiri-din-cretacic.blogspot.ro/2013/01/scurta-convorbire-cu-zeul-mecanic.html).

      ”hermeneutule” … 🙂
      cred că glumeai, măcar un pic

      Like

  4. Camelia Says:

    Prin izvorul lor transcendent era răspunsul. Hermeneuţii sunt căutătorii de sensuri în lumea semnelor, căci eu despre altfel de semne te întrebam, aşa că de-aici neînţelegerea mea pentru răspunsul pe care mi l-ai dat, că nu cred că ţi-a fost singurul comod mintal.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: