Curtea lui Saturn

Pe soclu era o piatră mare, cenuşie, brăzdată parcă de propria ei curgere seacă.

Mi-am apropiat privirea şi stânca a devenit chipul limpede al unui bătrân.  Iarba din jur şi copacii scunzi erau neaşteptat de verzi pentru acea vreme din an ; se întindeau de la soclu până la zidurile ce mărgineau curtea, părând că trec cumva dincolo de ele.

Lângă soclu un vas circular de piatră strânsese apa ploilor şi câteva frunze – singura rotire.

Toamna, pe apa din vas cădeau frunze; primăvara – flori ale pământului, aduse de vânt. Însă doar acel vas culegea trecerea lumii; totul, în jurul său, rămânea la fel. Aşa e şi acum.

În acea linişte nebănuită mi-am coborât o vreme privirea.

Când am plecat printre trecătorii vicleni, am mai păstrat o clipă în colţul ochiului imaginea pietrei de pe soclu, într-o lumină care i-a rămas acolo.

Advertisements

2 Responses to “Curtea lui Saturn”

  1. Adina Says:

    nici de data asta nu e nicio de urmă de exagerare în a mea uriașă încântare 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: