Depărtări

Într-un copac de la marginea şoselei a poposit o pasăre de pădure. Poate că aici se opreşte lumea ei.

La câteva zeci de metri de copac e un pâlc de arbori în curtea unui liceu. Dincolo de el e un parc mic, apoi unul mai mare. Ceva mai sus, pe dealuri, se întinde pădurea oraşului. Dincolo de dealuri se întinde muntele, cu pădurile lui ce par nesfârşite. Poate că într-acolo a zburat pasărea.

Dar şi pădurile muntelui au un capăt. Şi mă întreb dacă pasărea le vede infinite – adică peste puterea ei de a şti ori de a se mişca – sau se simte, cumva, închisă în ele.

Cei închişi într-o lume mică, în cele din urmă, mor. Sau, poate, găsesc o dimensiune infinită.

Copil fiind, mă jucam adesea într-o pădure întinsă pe culmea unui deal. Pe vremea aceea aveam o nelinişte: doream să ajung în vârful dealului şi nu ştiam care este vârful dealului.

Nici acum nu ştiu care îi e punctul cel mai înalt; nici nu i-am urcat toate punctele “de maxim local”.

Mă gândesc că voi pleca odată într-o călătorie spre vârful ascuns şi voi ieşi astfel din colivia lumii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: