Visul multor copii a fost şi al meu: acela de a descoperi “o altă dimensiune” a spaţiului şi eventual de a evada în ea spre altă lume. 🙂
E imposibil ca un obiect din spaţiul nostru fizic să aibă mai puţin de trei dimensiuni. Linia desenată pe hârtie are lăţime, dar are şi grosime. Nu există puncte, nu există linii, nici plane; dar se pare că spaţiul există în percepţia concretă, chiar fără a-l idealiza.
Aşa încât ne putem aştepta ca toate obiectele fizice să se extindă în toate dimensiunile lumii fizice.
O minge închisă într-o cameră ermetică ar putea “evada” din cameră prin a patra dimensiune. Dar mingea, având deja alte dimensiuni, nu se poate spune că e complet cuprinsă/închisă în cameră.
Eu cred că toate entităţile fizice au proprietatea de a nu putea fi cuprinse spaţial una în cealaltă (ci doar o proiecţie a uneia într-o proiecţie a alteia ). O transpunere în fizic a libertăţii lui Unu.
Leave a Reply