Dacă fixez cu privirea un loc anume aflat la înălţime – pe acoperişul unui bloc, o ramură a unui copac, o antenă – nu peste multă vreme va veni o cioară care se va aşeza exact acolo.

Am repetat de multe ori experienţa asta. Păsările descoperă uşor orice instituire a stabilităţii.

*

Pe alocuri, în ocean, apele sunt tulburi de la fumarolele subacvatice. Scoarţa îşi împinge munţii în sus. Mă întreb cum zboară acum păsările în Chile; ţara întinsă dincolo de Anzi, ca o faţă secretă a lumii.

Fiecare om se mişcă tot mai greu într-o lume suprapopulată de el însuşi şi fantomele lui.

*

Am cumpărat ieri un peşte congelat. Dincolo de folia de plastic, părea viu şi se etala aproape spectacular. Un băiat l-a privit îndelung, fascinat, cu privirea pescarului, dar şi a copilului.

Se citea şi o nelămurire adâncă pe chipul băiatului; ca şi când ar fi vrut să pună o întrebare, dar nu a găsit pe nimeni care ar fi putut să o audă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: