Cartea închisă

Am citit cândva o carte ciudată. Aş fi caracterizat-o drept “bună, dar nu foarte bună”.

De fapt, nu ştiu dacă ar fi putut să fie mai bună, sau dacă avea rost să fie mai bună; ca şi când un sculptor ar fi primit un bloc de stâncă rău conformat şi sfărâmicios, din care a scos, cu migală şi meşteşug, tot ce s-a putut scoate fără a pierde vremea la infinit.

Cartea asta avea ceva apăsător, care nu se risipea decât atunci când o deschideam şi citeam din ea. Citeam greu, deşi gândeam şi zăboveam mult mai puţin ca la altele; am încercat chiar să citesc mai repede, să perseverez în a citi, fără să reuşesc să grăbesc deloc ritmul. Lumea cărţii îmi era familiară, dar văzută ca printr-o ceaţă fină. Când, cu o oarecare oboseală, închideam cartea, abia atunci îi simţeam apăsarea; ca şi când, o dată cu cartea, închideam peste mine cleştii unui rac. Şi cleştii aceştia se deschideau, cu destulă amabilitate, doar când mă apucam din nou de citit.

Într-o noapte, am citit până în pragul somnului; şi, închisă, cartea a devenit insuportabilă.

Atunci mi-am dat seama că în textul ei s-a ascuns ceva nemărturisit, ceva pe care autorul l-a ignorat ori l-a ascuns. În timp ce scria, poate, a trăit şi cu un altceva pe suflet. Iar acest altceva a rămas lipit de sensul cuvintelor cărţii; sensul se lipeşte de sens, fără să vrei.

Începeam să visez, fără a fi adormit încă. Şi în vis nu vedeam altceva decât cartea. Creştea, rotindu-se uşor şi devenise un gigantic paralelipiped metalic, negru. Mă apăsa greutatea ei, îi simţeam apăsarea pe sol. Şi, deodată, am simţit că înăuntrul ei cartea potenţează gravitaţia, ca şi când ar intra într-o rezonanţă ascunsă cu miezul Pământului. Pământul o atrăgea mai mult decât pe oricare alt obiect.

Şi paralelipipedul negru a crescut până eu, cel care îl priveam de deasupra am pierdut legătura cu mine, cel care îl priveam de dedesubt.

Atunci m-am ridicat din pat şi, parcă, am băut o cafea decofeinizată şi am adormit, impunându-mi calm, normalitate şi platitudine.

Până la acel vis n-am ştiut distincţia dintre cele două euri.