Decembrie 31

Şurubul lui Arhimede învârtit de bătaia unui pendul.

Lumea se scurge în falsul punct, pata oarbă a propriei memorii.
Şi ne prinde-cândva- din urmă expansiunea universului. Trăim.

Undeva, departe, în amiază, a poposit în vârful pădurii înzăpezite o pasăre măiastră, ale cărei mişcări şi străluciri nasc în zări formele şi culorile. Am văzut-o cândva, în goana unui tren. Şi, din prea mare viteză, trenul a rămas în trecut, aşa cum e-n viaţă.