Mişcări în ocean

Dacă libertatea este în cele din urmă o posibilitate a mişcării , suma libertăţilor cuiva este mereu constantă.

A dobândi o libertate înseamnă mereu a o pierde pe alta: ne mişcăm mereu altfel , deschidem orizonturi şi le închidem pe altele.

Unii străbat în ocean distanţe impresionante rămânând în sine rigizi şi mişcându-se într-o singură dimensiune; alţii îşi pun în mişcare toate înotătoarele fiinţei, rămânând însă fixaţi asupra unui loc. Suma mişcărilor rămâne pentru fiecare mereu aceeaşi, indiferent de felul cum se mişcă.

Şi mişcarea însăşi e o încercare zadarnică de a mări această măsură dată, această proiecţie a sinei în lume.

Acea măsura este proporţia, medietatea dintre noi şi lume. Mai mult decât atât nu putem cunoaşte prin noi înşine.

Iar calea spre această cunoaştere este bucuria libertăţii. Bucuria, o integrală a tuturor faptelor şi mişcărilor sufletului.

3 Responses to “Mişcări în ocean”

  1. bhuttu Says:

    Cred ca libertatea nu se defineste ca posibilitate, ci ca masura. Libertatea ca posibilitate e o definitie circulara.

    Iar a lega libertatea strict de miscare inseamna a-i anula o mare parte din semnificatii.

    Eu cred ca libertatea este masura a dependentei, si ca i se poate atasa un intreg spectru de valori. Libertatea suprema inseamna independenta totala, pe cand lipsa totala a libertatii inseamna absenta totala a vointei. evident, ambele sunt doar posibilitati teoretice.

    Like

  2. Nautilus Says:

    Cand ceva este intr-un spatiu, se misca ( fata de un reper ). Daca nu s-ar misca, ar fi o componenta a spatiului prin sine insusi, nu ar fi in spatiu.

    Miscarea e evidenta ( posibil sa nu putem vedea sau cunoaste in intelectul nostru, in sinea noastra altceva decat miscare) , dar foarte important e cine se misca de fapt.

    E posibila (sper sa gresesc) lipsa totala a libertatii si prezenta vointei – in nefericirea absoluta, cea numita iad.

    ***

    Poate ca folosim fiecare alte definitii “de lucru”. Fiecare le alege in functie de ce vrea sa faca.

    Oamenii nu pot unifica limbajul – de la Turnul Babel incoace. Izomorfismul este ascuns, iar incercarile de a-l pune in evidenta fac doar sa degenereze discursurile. Intre ce spun eu si ce spui tu exista o corespondenta si o continuitate. Ascunse in valurile marii 🙂

    Like

  3. Nabbú Says:

    Ceva îmi spune că, oricât de economişti am vrea să fim, nu putem să însumăm libertăţi particulare ca să obţinem libertatea generală.

    Mă gândeam la faptul că, dacă tot există diferenţe de la un om la altul, chiar într-o aceeaşi situaţie unul simţindu-se liber iar altul nu, putem vorbi de libertate ca şi condiţie interioară. În cazul ăsta, nu e totuna dacă eşti manelist sau cântăreţ de jazz. Trăirile interioare se pot cultiva, la fel şi libertatea se poate extinde şi cuceri o sferă din ce în ce mai mare.

    Singura limită rămâne atunci timpul – cum nu dispunem de un timp nesfârşit, suntem nevoiţi să facem alegeri pentru fiecare moment: fie pentru a ne urma pasiunile lumeşti, fie pentru a ne extinde calitativ viaţa interioară şi înnobila astfel trăirea libertăţii.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: