Timpul ca speranţă

A venit vremea să povestesc câteva fircălituri pe care le-am comis în Postul Mare. Se ştie că orice povestire adaugă ceva şi ascunde ceva ( fără să-l şteargă)

***

Timpul ca speranţă:

-speranţa în fiinţare ( viitorul)

-speranţa în fiinţa fiinţării ( trecutul )

-speranţa în proprietatea fiinţării, în a avea fiinţare ( prezentul )

Dacă trecutul nu poate fi prezent, rezultă că nu putem nădăjdui simultan în proprietatea şi în fiinţa fiinţării. Moartea ne este necesară.

Răul din viitor nu are nicio semnificaţie. Speranţa în fiinţare ( viitorul ) implică logic doar binele. Răul ca idee poate fi doar în prezent.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: