Pasul pe loc

Credem că realul trebuie să fie acolo unde îl căutăm; nu îl găsim şi punem în locul lui un semn fără sens, o pretenţie.

Căutăm în afara Ştiinţei; vrem să “confiscăm” realitatea şi să o proiectăm în afara realului. Astfel, convenţiile fără sens sunt necesare pentru a nu destrăma ţesătura sintaxei. Petece temporare, pe care le uităm –pentru că nu au sens – şi le reinventăm febril.

Construim un drum sintantic care nu duce nicăieri şi se dărâmă mereu în urma noastră.

Şi există mereu ceva cu sens, un sens pe care îl ignorăm pentru a rătăci în sintaxă. Uităm că acel ceva cu sens e de fapt singurul lucru pe care îl ţinem minte.

Şi toţi ştim că mai adânc de el sunt cruntele rostiri ale Adevărului.