Tristeţea legendelor


Fraţii preschimbaţi în râuri care nu se mai întâlnesc, păcurarul şi turma lui împietriţi în stânci, ţăranul care încă îşi mână boii de la Carul Mare, floarea-soarelui rotindu-şi mereu faţa după Soarele iubit…

Statornicirea lumii e întemeiată pe doruri neîmplinite şi veşnice. Lucrurile care rămân conţin întru sine o mişcare care nu-şi dă de capăt.

Dacă mişcarea aceea şi-ar găsi capătul, pe lume n-ar mai fi nimic statornic, ci numai valuri şi curenţi în ocean. Dorul neîmplinit e cel care face să iasă pământul din mare.

Şi viaţa pământenilor curge ca un râu printre neîmplinitele doruri de la începutul lumii. Iar pământenii lasă şi ei în urmă câte un dor neîmplinit, care e amintirea lor pe pământ, susţinând dureros construcţia Universului.

Vremelnic, pentru că lumea dorurilor neîmplinite are un capăt nebănuit. Atunci totul se va scufunda în mare.

În ocean, ţăranul va ajunge la târg cu Carul Mare, fraţii Mureş şi Olt se vor regăsi, rândunica va fi iar soţia harnică, ciobanul despietrit îşi va paşte iarăşi turmele pe munte.

Iar când marea nu va mai fi, Pământul cel nou se va naşte nu din neîmplinire, ci din împlinire.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: