…Si ziua s-a scurs ca un pumn de praf.
Greu e sa vezi urma ei in praful celorlalte zile. Pentru unii conteaza, de-a lungul vietii, doar un fir-doua-trei de praf sau poate aur.
E-atat de mic acest deşert al zilelor; si-atat de mult scormonim in el dupa un fir de aur, chinuindu-ne crunt ochii facuti sa vada altceva.
Al Phagora 
March 10, 2008 at 15:14 |
Eu chiar cred ca ochii nostri sunt facuti sa vada aurul, eu cred ca prin ochii nostri vii (asta e conditia) si prin gestica sinelui nesufocat de ego, putem insuma zilele in frumosul lor, si apoi putem extrage de acolo, din total, aurul. Prin ceea ce am lasat in noi sa prinda samanta si prin lumina pe care ne-am furnizat-o launtricului spre crestere, detinem piatra filozofala.
Fotosinteza noastra miraculoasa dezactivata, capacitati ingropate, talente uitate… Toate de recastigat!
LikeLike
March 12, 2008 at 11:29 |
Am vorbit ca un fiu al oceanului.
***
Eroii mei cardinali sunt Moise si Capitanul Nemo. Felul in care ei sunt unul si acelasi e cheia oricarui destin.
Moise este fiul apei, devenit apoi marele calauzitor pe pamant. A intrat in lume fiind gasit plutind pe undele fluviului. Si si-a calauzit pe uscat poporul spre Taramul Fagaduintei, despartind apele marii.
Capitanul Nemo este omul intors in apa. Nu mai are taram al fericirii. Nu mai are niciun popor si nu mai are tinta.
Moise e un personaj din cea mai importanta Carte. Si este real, istoric.
Capitanul Nemo e un personaj dintr-o carte citita de copii si adolescenti. Si este imaginar.
Identitatea, sinele oricui este felul in care se intalnesc in el, pana la identitate, aceste doua personaje.
LikeLike