[Pasarea spatiului]

Cred ca n-am sa pot tine niciodata un “jurnal”, adica o scriere care sa fie aplecata asupra timpului si nu asupra spatiului.

Nu-mi place legarea lucrurilor in succesiune. Imi place unicitatea lor, felul in care isi au originea doar in sine.

Ceea ce tinem minte e doar spatiul, repetabilul in orice clipa. Din el percepem la inceput doar farame care apoi cresc, pana se unesc si cresc mai departe, intr-o pasare a spatiului. Aceasta, intinzand aripi, isi va putea lua zborul din timp, schimband schimbarea.

Aceasta schimbare a schimbarii, rupere verticala a curgerii timpului, e adevaratul rost al spatiului. In spatiu percepem o schimbare care il face sa fie nefiind – si credem ca aceasta este timpul; insa nu-i el…

One Response to “”

  1. cristia Says:

    Asta e textul asupra caruia revin de cate 3 ori pe zi. Il citesc si ma fulgera cate o idee sau imagine. Mi-ai dat mult de gandit pe tema asta, dar inca nu prind in navod imaginea completa. Am apele mai tulburi in perioada asta, dar simt ca stiu ceva ce va veni la suprafata cat de curand. Scrierea asta ramane deschisa pentru mine, o sa revin aici cu ideile care ma bantuie in legatura cu relatia dintre timp si spatiu.. Pana atunci…@

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


%d bloggers like this: