Fascinatia blocheaza dialogul cu sine ca reper. Ne propune un dialog mai usor.

Aceasta hipnoza esentiala ne propune sa inlocuim infaptuirea cu o infaptuire mai mica decat noi insine. O acceptam ca pe o eliberare de paradoxul posibil; pentru ca tot ce este mai mic decat noi ne este conform; este necontradictoriu, chiar daca este neesential.

Eu numesc “nostalgie” esentialul necontradictoriu. Pentru ca e esential, ii resimtim insuficienta. Necontradictoriul nu e de ajuns ; nostalgia e o neimplinire. Pentru a fi implinire, trebuie sa-i adaugam paradoxul propriei existente si greutatea raportarii la sine.