Exista scrieri care vor sa isi anihileze cititorul; care il conduc la o contradictie cu propria lui conditie de cititor. Cel aflat in contradictie este de fapt scriitorul ; scrierea este un act de veneratie auto-anihilant. In plus, el vrea sa isi extinda contradictia si asupra semenilor sai, cititorii, din veneratie, pentru a o absolutiza si a avea prioritate in imperiul ei.
Este fie o extindere directa a contradictiei, prin comunicarea “de la egal la egal” cu cititorul, fie o extindere asumata personal, prin comunicarea “didactica”.
In fapt, e o falsa contradictie; dintre cei doi termeni contrari, unul este real, autentic, iar celalalt e doar o conventie, o pretentie fara sens, plasata strategic in scopul de a crea contradictia (aparenta).
*
La polul opus sunt scrierile comode ca un sarpe constrictor; care restrang mereu spatiul in care nu te misti , cucerindu-l treptat.
Al Phagora 
November 24, 2016 at 16:19 |
mișto!!
ce decretezi tu aici se dorește o comunicare lejeră a ideilor sau varianta didactică?
(voiam să știu cum funcționau lucrurile acum aproape 10 ani și am început să-mi fac temele 🙂 )
LikeLike
November 24, 2016 at 17:14 |
Dar d-ta acum aproape 10 ani nu funcționai?
LikeLike
November 24, 2016 at 17:16
a, bun. deci aici abordarea se dorește a fi “comunicare de la egal la egal”.
dintotdeauna am adorat răspunsurile-întrebări. 🙂
LikeLike