“Cei mai nefericiţi erau thetes, muncitorii slobozi, fără avut, care lucrau pentru o îmbucătură şi cerşeau, când nu puteau fura.
“-Străine – spune Eurimah, primul dintre peţitori, către cerşetor (care era de fapt Odiseu)- ai vrea oare să lucrezi pentru mine ca argat (thes), dacă te-aş năimi la capătul ţarinei – şi poţi fi sigur de plată – ca s-o împrejmuieşti şi să-mi sădeşti pomi înalţi? Acolo ţi-aş da grâne din belşug, ţi-aş pune straie-n spinare şi încălţări în picioare”. [...]
Ceva din zeflemeaua aceasta stăruie în cuvintele “poţi fi sigur de plată!” . Nici un thes nu putea fi sigur.“
( M. I. Finley, “Lumea lui Odiseu”; Ed. Ştiinţifică, 1968)
*
Un thes era mai dispreţuit decât un sclav; nimic de mirare.
Liber să umble pe afară, dar nu înăuntrul sistemului pe care se bazează subzistenţa; care sunt bucuriile vieţii unui thes ? Poate că printre ele e viaţa însăşi; o bucurie rară, spre care râvnesc zadarnic morţii anticei Elade.
“Nu-mi mai vorbi cu atâta uşurinţă despre moarte, slăvite Odiseu”, grăieşte umbra lui Ahile. “Mai curând m-aş învoi să muncesc ca un argat (thes) la un biet om, lipsit de stare, decât să domnesc peste morţii aceştia, care toţi au pierit.”
January 18, 2012 at 13:02 |
1) Adica Ahile s-a razgandit si nu mai vrea glorie. A vazut ca nu e nici o scofala, nici macar postum…
2) Functioneaza si invers: orice argat/ proletar si-ar da urgent soarta pe-o moarte cu antet.
3) Sau nu?
4) Dupa cum se infatiseaza lucrurile, subzistentza devine din ce in ce argument pentru glorificare. Daca inca mai existi inseamna ca le-ai tras-o tuturor celorlaltzi. Mereti coroana de lauri & apoteoza.
January 18, 2012 at 18:38 |
Toţi cei în viaţă subzistă, însă doar o parte mai nefericită a lor “trăiesc la maxim” subzistenţa, ca zic aşa. Nu îţi pierzi vremea cu lucruri deşarte, bei seva neîndulcită a vieţii.
Mi se pare stranie această idee de libertate (thetes erau oameni liberi!) în afara mijloacelor de subzistenţă.
January 20, 2012 at 19:27 |
Pai rimeaza mai degraba cu capitis deminutio al romanilor, omul era liber dar inexistent, cine-l mierlea nu era pedepsit, ca mierlitul era deja declarat in moarte civila. Deci thetes, ca grad obstesc, ar fi arheologia mortii civile…
January 20, 2012 at 22:21 |
Se pare că thetes au luat totuşi parte (în felul lor umil) la democraţia lui Solon.
Swagmans din Australia erau un fel de thetes.
“Once a jolly swagman camped by a billabong
Under the shade of a coolibah tree,
And he sang as he watched and waited till his billy boiled
“You’ll come a-Waltzing Matilda, with me” ”
Un “thes” pare să fie şi omul din “Balada morţii” a lui Topârceanu:
“Cobora pe Topolog
Dintre munţi, la vale…
Şi la umbra unui stog
A căzut din cale.
În ce vară? În ce an?
Anii trec ca apa…
El era drumeţ sărman
Muncitor cu sapa.”
Aceşti oameni există şi azi. Dealtfel, marea majoritate a “proletarilor” nu se deosebesc fundamental de ei.