Muzica străzii

Foarte rar mi-am pus căşti pe urechi ca să ascult muzică. Cred că nu le-am mai folosit de mulţi ani; şi le-am folosit doar pentru ca alţii să nu audă ceea ce aud eu. Nu cred că muzica pe care vrem să o auzim are dreptul de a ne ocupa tot orizontul sonor; e doar o voce printre altele. Când asculţi doar un cântec , nu îl asculţi nici măcar pe el.

Mai cred că nu are niciun rost ca atunci când cânţi (vocal sau instrumental) să depăşeşti intensitatea naturală a vocii omeneşti. Eşti om şi e bine să te exprimi în măsura omenească. Ceea ce o depăşeşte e diform, e un chip stâlcit (poate în acelaşi fel în care un şoarece mare cât un elefant s-ar prăbuşi sub propria greutate). Desigur, în acest fel poate că n-ar mai exista concerte; dar cred că şi aşa prea mulţi oameni merg la concerte.

Îmi plac oamenii care cântă în stradă. E cea mai bună muzică. Vocea lor se aude pe fondul zgomotelor străzii; când te îndepărtezi puţin, cântăreţii nu se mai aud. E un pic trist acest lucru, însă poţi auzi, în drumul tău mai departe, muzica străzii, muzica zilei.

Advertisement