Vieţuitoare

[ Vulpea ]

E una din cele mai misterioase fiinţe.

De foarte multă vreme cred că în orice tablou apare pe undeva şi o vulpe. În copilărie, până a merge la şcoală, în aproape fiecare desen sau pictură de-a mea figura o vulpe.

Când m-a întrebat odată tovarăşa educatoare de ce pictez o vulpe într-un tablou (în care contextul era total nepotrivit, înţelegeam singur asta), am răspuns ceva de genul “because it is”.

 

[ Ciocănitoarea ]

Demult, când îi auzeam zborul sfârâit şi ţipătul, alergam îndată să o zăresc. Nu era o pasăre obişnuită; îi era dat să cioplească şi să sfredelească arborii, ceea ce nu-i e dat oricui. Cunoştea tainele mişcătoare de sub scoarţă, lucruri de care nu mi-aş fi dat seama nici dacă aş fi privit zile întregi trunchiurile copacilor.

 

[Veveriţoiul din parc]

E un domn oarecum comod şi bine instalat în locuinţa proprie. L-am mai pomenit într-o poveste.

Ceva mai încolo, în pădure, are nişte verişori sălbatici, cu o viaţă desigur mai palpitantă. Habar nu am dacă se plictiseşte sau nu în parc.  Pare să se înţeleagă bine cu fiinţele nevăzute ale zilei.

 

[Molia roz]

O găsesc uneori odihnindu-se, când e o anume linişte văratică în aer; am aflat că în engleză are un nume straşnic. O privesc cu tihnă şi mirare; vara multe ciudăţenii şi minuni ascunse au trup, trăiesc şi respiră ca şi noi.

 

(Pozele le-am făcut de când mai umblu cu aparatul foto în buzunar; nu de prea multă vreme. Dacă nu găsiţi veveriţoiul în poză, probabil că aveţi probleme cu vederea.)

Advertisement